Zboara draga mea
Inflacarata , inconjurata
De flacari diafane , mari
Ale egoului, ochi de clestar
Dezmiarda-ti ochii cu,
Apa pura de izvor
Evita , incearca si lupti
Cu-al egoului negru nor
Si iti propui sa zbori
Mai sus , din ce in ce mai sus
Iar aripile-ti sunt grele
De-atata chin ,si mori.
Dar iata-te-n inaltul cerului
Pe treapa cea de sus
Inconjurata vesel
De pasari ce-au apus .
Si lupta ce-ncetase ieri,
Azi devenii un vis,
Al nesperatei vieti
Oribita vesnic de-un suras.
O zi placuta . La inceput frig , ca apoi incet incet razele soarelui sa ne ia in brate . Gingas , cu un aer matern , incercand sa lipeasca cioburile sufletului nostru . Iar eu inotam printr-o multime de suflete . Vedeam sute de persoane agitate , fiecare cu o destinatie bine stabilita . Stand unii langa altii . Iar eu printre ei . Si unde ne intreptam ?
Am luat trenul de nord . A fost primul care a sosit in gara si m-am imbulzit alaturi de multimea de oameni , mergand acolo unde eu sau destinul ne-am dat intalnire . As fi putut sa-l iau pe cel de sud , nu? Caci eu aleg ce fac aici . Sau cel putin egoul meu ar vrea sa creada ca este in control . Nicio figura cunoscuta in tren. M-am indreptat sfioasa catre locul meu asezandu-ma . Mirosul din aer era cel de tren combinat cu raceala aerului . Am inspirat , lasandu-ma usoara pe spate . Am privit incet in jur la persoanele de langa mine , simtind o usoara tensiune in aer . As fi vrut sa intru in discutie , sa aflu cum e viata lor . Ar fi putut fi prietenii mei , poate . Dar bariera impusa de sociatate era mai presus , nu? Cum sa vorbesti asa din senin , si sa-ti impartasesti viata unui necunoscut ? Si totusi , parca psihologii asta faceau . M-am reintors la privitul pe geam . In fata ochilor mei s-au perindat tot felul de peisaje , niciunul magnific sau iesit din comun . Aveam sa ajung foarte tarziu la destinatie , oricare ar fi fost aceea . Drumul parea monoton , o alta rutina a vietii mele . Si asa a si fost pana la sosire.
Am urcat in tren . L-am luat pe cel de sud . As fi putut cu siguranta sa il aleg pe cel de nord , pentru ca egoului meu ii place sa se simta important si sa stie ca el este seful . Era multa lume stand pe peron , lume pe care de altfel n-o cunosteam , desi ar fi trebuit sa o cunosc . Conform regulilor de inalta frecventa sau vibratie noi suntem toti un intreg , impartasind aceleasi experiente . Era frig afara si mainile aproape imi inghetasera . Bagajul nu era foarte greu , dar imi ranea mainile prin duritatea manerului , asa ca atunci cand am putut intra in tren m-am simtit usurata . Era multa lume cautandu-si locurile. M-am asezat pe locul meu asteptand sa vad daca avea sa vina cineva langa mine . Intr-adevar intr-un tarziu un tanar s-a asezat langa mine . Nu era cu mult mai mare ca mine , din cate apreciam . Nu era prototipul baiatului cu ochi albastri si par blond , care de altfel nici nu prea ma incanta . Avea o freza usor ciufulita , culoarea parului fiind aproape neagra , iar ochii caprui . Erau destul de frumosi , iar trasaturile armoanioase . S-a asezat langa mine lasandu-si haina agatata . Eu am continuat sa-mi incalzesc mainile .
Ti-e frig ? a soptit el usor amuzat.
Nu intelegeam tonul lui . Ne cunoastem , am intrebat ?Asteptam un raspuns pentru ca sincer ma deranja sa nu stiu .
Depinde a raspuns el . Esti sau nu aici cu mine ?
Oare era ceva cu el ? Poate ca era doar vreun ciudat care avea chef de glume . Nu aveam de gand sa raspund provocarilor . Si totusi am raspuns clar si tare : Da . Unde as fi putut fi ? Era cat se poate de materiala in fata lui . Si atunci privindu-l mai bine mi-am dat seama ca-l cunosteam si brusc pulsul mi s-a accelerat . Nu , nu eram acolo cu el . Nu voiam sa fiu . Regrete , furie , tristete toate incercau sa iasa la suprafata . Dar cine erau ele sa ma invinga pe mine ? Eu le controlam . Vocea lui inconfundabila … Cum putusem sa nu-mi dau seama . As fi fugit inca odata . Nu mai conta oricum . Am ramas.
Ma bucur , mi-a raspuns cald . Era atat de viu , il simteam langa mine , vroiam sa-l ating , sa-i spun ca-mi pare rau ca n-am fost acolo alturi de el . In loc de asta s-a petrecut ceva ce nu m-am asteptat nicio secunda . Presupun ca e asa cum se zice : viata se masoara in momentele care iti taie rasuflarea , iar acel sarut a fost tot ce poate exista . Cred ca lumea a fost a mea si nici nu am incercat s-o fac sa para altfel . Era perfect si ma bucuram ca in sfarsit puteam sa ma eliberez . Cand ne-am despartit doar ne-am privit unul pe celalalt si am zambit . Ne-am tinut de mana pana la destinatie , si cu siguranta ca a fost cea mai buna calatorie din viata mea .
Alegeri …Ne definesc tot timpul existenta . Ne transforma si ne ametesc . Corect , gresit , previzibil sau nu? Nu stim . Si oare vrem sa sfidam? Sa credem ca ne putem pacali ?
Alegerile trebuie facute cu inima deschisa si cu pasul inainte.
Fiecare zi trece in ritmul ei . Fie ca ne lasa un gust vag pe care incercam sa-l intensificam a doua zi , fie ca nu ne amintim nimic , timpul se scurge . Mereu se intampla ceva . Universul se agita si ne agita la randul lui .
Sunt momente si momente in viata . Nevoi fiziologice care stau la baza piramidei sau cele de natura emotionala . Clipe in care iti dai seama ca daca ele nu sunt indeplinite lumea ta se poate destrama foarte usor . Acum avand alte convingeri asupra vietii decat alti oameni nu ma voi referi la aceste lucruri ca si cum nu le-am putea avea . Stiu ca prin simpla exprimare a nevoi nu voi aduce nimic mai aproape si voi clarifica si mai mult lipsa mea de acel ceva .
Recent am citit ceva care mi-a umplut o anumita parte din suflet . O replica folosita de toata lumea atat de des incat si-a pierdut din greutatea cu care e inzestrata si intelesul care i s-a dat . Dragostea umple orice gol , iti aduce lumea la picioare . Orice ai vrea . Ideile despre dragoste ca fiind una din cele mai puternici legi in lume a fost descrisa atat de afectiv incat acum iubesc mai mult . Tot ce e in jurul meu .
Sunt insa momente cand inca imi pun intrebarea “de ce?” . Am citit , am aflat atatea explicatii , stiu ca nu exista intrebarea asta dar totusi o pun . Franturi de secunde in care adrenalina curge cu asa o mare viteza , momente scurte dar cu asa o mare insemnatate ca nu ma pot abtine sa nu intreb uneori …Sigur , totul devine clar dupa . Mintea mea incepe sa puna in aplicare tot ce stie si sa-si recreeze realitatea . Totul e bine acum …
Avem nevoie de multe lucruri in viata . Nevoi de la cele mai elementare pana la cele mai complexe . Suntem un univers in miscare si e de ajuns ca cea mai mica parte a lui sa nu functioneze ca sa fim dati peste cap . Necesitatea de a fi iubit si de a te simti in siguranta . Piesa care sa completeze puzzle-ul vietii noastre .
Se spunea ca acea piesa are aroma de capsuni si miros de trandafiri . Toata lumea ar trebui sa o vada acum .
People invented fairytales because they wanted to escape . They didn’t want to face the truth . We aren’t that good at this .
We are used to dream and wonder “how our life would have been if we chosed something else?” . We run away and hide ourselfs , maybe all our lives in a secret place called ” dream” .
Everyday we get to chose . Weather it’s what we eat or if we watch tv or not life it’s based on decisions we make . But what if you don’t have time to chose ? What if I don’t want this , I’m undecided and want to stick here ?
Time rushes our choices and we don’t get to say not even a word . There are 1000 reasons i would go for it and 1000 that go down . Equals 0 . It’s zero a number? Do I get an answer based on 0? To choose it’s maybe the best thing people have but sometimes it can be hard and like others would say a pain in the ass .
Tuff decision are known to change your life . They are said to make you stronger . But if you choose wrong ? Waste a year of your life , have nothing better to do , lose your way? What then? Who holds the answers ?
I guess it should be me .
Make the incision . Cut deep trough the skin . Face blood and human nature . See the real us . What lies beneath … Can you? Will you?
If this hottie is by my side I’ll definitely know what to do .
Dile que estoy pensando…
E toamna . Nu pentru prima oara . Pot spune doar ca o traiesc diferit , in aceeasi lume din care am cules alte ganduri . Sunt ale mele sau se vand la kilogram ca frunzele de pe alei ?
Ma impiedic de castane in drum si de frunze uscate , o culoare incerta . Bej , galben ; rosu parca mai putin anul asta . A fost prea mult verde in vara . E o atmosfera placuta , dar parca totusi ceva s-a schimbat . Nu se simte ca orice toamna . Incerc sa aflu ce lipseste , caci sincera sa fiu uneori simt ca n-ar fi nimic . Nu sunt nostalgica … nu mai asociez toamna cu regretele si toate sentimentele traditionale . M-am oprit din societatea mea de victimizare continua . Si spun “Nu” lucrurilor cu care nu sunt de acord …dar asta nu inseamna ca m-am oprit din cautat .
Toamna asta e ca o noua primavara . Mi-am propus multe . Si le respect pentru prima oara . Poate mai am de lucrat , dar aerul rece imi da o anume siguranta . Pe masura ce vine iarna parca asternuturile groase te fac sa te simti bine , “acasa” pana in adancul inimii tale . Un decor confortabil , zugravit in adancul subconstientului . Un lucru marunt care se gaseste in picaturi de anotimpuri odata la un an .
Anul asta am sagetat cerul cu ochii si le-am incercuit ca pe un exercitiu lucrat in graba . Mi-am alcatuit lista de vise si sperante si am asternut-o in vazul tuturor . Nu stiu cine o descifreaza , dar stiu ca acum nimic nu mai are nevoie de lacat . Fara secrete si lucruri care nu pot iesi la iveala .
Toamna asta aerul e curat si lumina argintie ne orbeste !
Putem sa ne prefacem ca timpul sta in loc ? Chiar m-ar ajuta o dorinta acum . Ajungi sa te obisnuiesti cu orice in final , dar cum ramane cu ce ai vrea tu sa traiesti , unde ai vrea tu sa fi ? Eu as fi apasat pe “pauza” acum 2 saptamani cand distractia era maxima la mare . Chiar si acum daca as putea , dar cu cat incerc mai tare sa ma impotrivesc , cu atat trece mai repede . Mi-a ramas in minte o fraza dintr-un serial “Oamenii pleaca” as adauga si “oamenii se schimba” si totul se recicleaza .
Si totusi nu pot sa uit , nu pot sa nu-mi doresc sa traiesc in lumea aia , un univers paralel plin de distractie , oameni civilizati si politicosi , activitati non-stop , un prieten de viata , glume si cele mai frumoase culori posibile . Nu pot sa spun pe mai tarziu programului meu de vara , care nu a fost pierdere de timp , ci tocmai numai activitati extraordinare .
Dar daca m-am schimbat intr-un fel la mare , pentru ca am facut-o este ca , chiar daca vreau din tot sufletul sa spun nu , sa nu imi pese si sa nu constientizez cel mai bun lucru e sa ma las purtata de val . Stiu ca la anul voi avea poate o vacanta de 10 ori mai frumoasa si tot ce trebuie sa fac e sa fiu in prezent . Asta incerc , sa raman cu zambetul pe buze asa cum sunt acum (endorfinele declansate de sport ar putea sa aiba si ele o contributie ) .
Pe curand iubita mea vacanta , ne revedem la anul , nu uita !
Here we go again .
Isn’t this useless ?
No , it isn’t . Go ahead , honey , prove them wrong !
Maine plec . Am crezut ca o luna in Bucuresti se va scurge greu ca prima zi de vacanta . M-am inselat . A trecut ca o adiere , parca vrand sa-mi demonstreze ca timpul e mai puternic decat mine . Dar nu suntem rivali . Ma gasesc ca in orice vacanta pusa in fata atator lucruri pe care vreau sa le fac , pe care mi le propun si ajung ca de fiecare data uitandu-ma in urma si intrebandu-ma cand m-am pierdut ? Vreau ca lucrurile sa fie mai simple ca intr-un film absurd american . Scoala nu mai imi lipseste acum , si stiu ca peste 2 luni nu o sa vreau sa ma intorc , asa cum nu am vrut sa plec .
Please just speed up the time …Take me to college in the old fashioned , warm and cosy UK . Don’t I live in a Harry Potter world ? Ok ok , so I’ve been lied all my life ? Jokes , sweety . But in the end you know I don’t belong here …
Soon to be my darling !
As putea sa fac o lista cu ” Nu am facut inca” si ar depasi-o pe cea cu ” Mi-am propus sa” . Si unde duce asta ? Nu , nu anul asta nu mai am timp de pierdut . Nu mai pot sa stau gandindu-ma ca “pot sa aman ” ca pana acum . Trebuie sa iau lucrurile in serios si sa ma organizez . Asa se intampla cand iti indrepti privirea spre alte lucruri . Si cum te organizezi ? Imi spui ? Nu cunosc cuvantul…
Just take it . Stand up ! You know what I always say ” It all has to end up well ”
Si mi-a ramas doar fericirea . Am revazut Secretul si imi iau cu mine cartiile de autoeducare . Pe langa prietenul Vince advanced( care e un pic enervant in dificultatea lui suprema ) si Cosmarul Vraciului sau Carcera .
Si vacanta merge inainte !
After all life follows it , and we just need to take advantage of it . Live , remember and love . We aren’t all alone here .
Cand vin ma apuc de gatit ceva exotic . Ananas umplut si pui cu alune . Prajitura japoneza ca sa mearga cu serialele mele Coreene .
Have a great time honey !
I will , don’t you worry !
p.s. Mi-am facut bloguri . Destul de multicele .
Momentan vi-l impartasesc pe cel culinar (english only)
http://andreeascuisine.blogspot.com/
Azi simt ca sunt mare . Crede-ma nu mi-ar fi greu sa ating norii si sa-i risipesc cu o suflare . Sau sa iau in mana intreg oceanul si sa-l presar intr-o furtuna prapastioasa . As putea sa sa iau stelele si sa le imbin cu razele soarelui si sa creez o noua lume .
Simt ca si cum tot universul e în mine , un microorganism care pulseaza in ritmul meu . E ca si cum nu ar fi nimic totul fiind restrans ca sentimentele neexprimate , dar totusi acel intreg ma cuprinde si il cuprind . Adrenalina , extaz , euforie , extravaganta , armonie , pace , iubire . N-au multe in comun si totusi azi simt totul mult mai puternic . Vad culori intense , aproape ca ma orbeste intensitatea lor . Sunt mai mult decat niste cuvinte date unor senzatii : ” rosu” “verde” . Sunt atat de tari incat se desprind si capata viata , te sufoca cu prezenta lor , cu expresivitatea care o dau . Totul straluceste intr-un mod aparte si totul e viu . Vad moleculele asa cum sunt ele , mici si imi vad reflexia in ele . Azi vreau sa traiesc la maxim . Sa simt totul ca si cum trece prin textura pielii mele si lasa o aroma a zilei de “Luni” . Vreau sa stiu ca timpul ce s-a scurs si-a lasat o amprenta palpabila , si imi doresc sa nu uit totul sau sa-mi inghesui viata intr-o amintire pe care ploaia o va seca de viata . Vreau sa-mi deschid palmele si din ele sa curga suvoaiele de sentimente , sa inunde lumea . Si n-as fi inca multumita dupa toate acestea , pentru ca atunci cand intreg universul e in tine nu te saturi cu putin . Imi doresc sa zbor , sa rad tare pana cand aerul din plamani se duce si ei raman in asteptare dornici de o suflare . Sa epuizez fiecare clipa pana cand viata ei se scurge in mine ca seva unei plante . Stiu , azi sunt mai violenta ca de obicei , pentru ca vreau atatea trairi si toate intensificate. Si totusi imagineaza-ti ! Cum ar fi sa traiesti asa ? Sa fii constient de fiecare miscare ca si cum ar fi a ta , sa poti face orice avand toate resursele necasare , sa poti spune cu adevarat multumesc si un sicer te iubesc pentru ca stii ca totul face parte din tine ! Ar fi prea minunat sa ai curajul sa renunti la resentimente pentru ca ele sunt cortina in spatele careia te ascunzi , inspaimantat ca tu esti creatorul universului in care traiesti .
Azi am trait intens si am apucat clipa cu ambele maini , i-am dat drumul doar ca sa o prind din nou . Am facut tot am vrut si inca nu s-a terminat experienta si drumul meu . Sunt fericita ca am reusit sa-mi amintesc tot !
As pleca sa cutreier lumea cu o chitara in mana si cu o foaie de hartie . Ti-as arata cate spectacole am ratat si cate tablouri am uitat sa pictam. Si as deschide albumul vietii noastre si as incepe sa scriu . Si mi-as imagina povestea noastra intr-un mod perfect , idilic . In calatoria mea as descoperii absolut tot ce are lumea de oferit si le-as aduna intr-o cutie . As lua putin din gingasia apei si din sclipirea soarelui . I-as frange razele ca sa ti le pot da si sa-ti arat cata lumina e in lumea asta . Si as culege cate o petala din fiecare floare si le-as da viata intr-un vartej aromat de culori care te-ar face sa vezi cata sinceritate se afla in noi . Poate ca as chema ploaia ca sa spele invelisul nostru suferficial si sa ne deschida ochii. As vrea sa cred ca aerul noptii te-ar face sa vezi ca apartinem unul altuia si muzica ti-ar spune sa iubesti mai profund si fara bariere . Daca ti-as arata toate astea am putea cu totii sa vedem cat de minunati sunt oamenii de langa noi . Si ochii tai caprui s-ar lumina si m-ar face sa realizez ca nu exista decat un loc pentru mine in lumea asta . Dar eu nu ti-am spus niciodata toate astea . Nici ca imi e dor de tine , nica ca inca imi doresc sa nu fi plecat . Si acum imi lipseste sclipirea zambetului tau si modul in care ochii tai pareau un ocean de sinceritate. Regret ca am tinut in mine , si ca nu ti-am spus nimic . Inca nu mi-am luat chitara ca sa plec si sa-ti arat ce ne asteapta . Poate maine…
Am inghetat totul acum . Timpul , cuvintele si tot ce ne-ar putea rani . Mai simti ceva ? N-am vrut sa fac asta si nu m-am gandit niciodata ca as putea ajunge asa departe . Sa sfidez universul . Dar iata-ma aici stand in fata ta si intrebandu-te daca inca mai simti ceva sau totul s-a naruit ca o adiere de toamna . Poti sa pipai acel nimic ? Sa-i dai o forma? Te rog creeaza ceva , acum ca sunt cu tine . Nu mai e mult si ne vor ajunge . Regretele , si tot ce ai incercat sa eviti pana acum. Dar aici traim in perfectiune , si am putea trai in continuare . Ai vazut ca nu e greu sa o atingi . Dar acum trebuie sa actionezi . Vezi tu , am ajuns la niste concluzii , si ca sa vezi ce spun hai sa-ti pun o intrebare . Cat de mare crezi ca esti ? Mai mare decat o furnica ? Mai mic decat un stejar ? Dar visele tale? Ele unde sunt …Le-ai ascuns intr-o cutie si le scoti cand afara e soare? Si cand e intuneric ? Te ascunzi , refuzi sa gasesti o solutie ? Trebuie sa ai certitudini ca sa visezi ? Nu stiam . Dupa mine visele sunt sus sus si in vreme ce nimic nu le-ar putea atinge ca inaltime , toata lumea le-ar putea vedea chiar langa ei . Stii de ce? Pentru ca visele se materializeaza , si devin realitate . Atat de reale incat le-ai putea simti aroma si ai putea striga de fericire ” Multumesc”. Daca pui samanta unei flori si stii ca va creste , nu doar ramai la acel stadiu de a presupune , ea creste si devine atat de mare cat tu ii permiti . Asa si cu dorintele tale . Pune-le un pic de apa , igrijeste-le si crede in ele . Universul crede in tine , asa ca tu de ce n-ai face-o ? Te-ar ajuta cu mai multa placere decat crezi . Iar acum vei veni cu atitudinea ta pesimista si vei spune ca eu doar vorbesc , si ca de fapt nu stiu ce zic . Din perspectiva mea asta e totul , din a ta este ceea ce vrei sa fie . Eu doar iti prezint optiunile .
De ce nu ai incredere ? Te costa ? Iti afecteaza orgoliul ? Ai incercat macar? Nu , pentru ca tu crezi ca esti prea mic . Crezi si iti gasesti mereu obstacole , nici macar nu incerci sa vezi ce iese . Nu te-ai gandit niciodata ca esti atat de perfect , ca e de ajuns sa ceri ceva si sa iti doresti ca sa ai . Ai fost invatat sa te supui unor pricipii . Ti s-a spus ca viata e grea , ca esti obligat sa faci ce nu vrei . Dar inainte sa ti se spuna , credeai asta ? Ai ajuns tu la concluzia asta ? Sau doar ai adaptat-o vietii tale inainte sa fi inceput chiar . Nu , tu nu ai vazut nici macar un pic de magie in lumea asta . Perfectiunea si puritatea din jurul tau . Vezi doar dezastrul , dar asta e ceea ce ai vrut . Degeaba spui ca nu e vina ta , dar a cui sa fie ? Mai vezi pe cineva aici ? Eu sunt tu , si tu esti eu . Suntem doar unul singur ce cutreiera planeta . O sa-ti dai seama . Si acum sa te vad zambind , macar un pic . Nu-ti mai cauta scuze si incepe sa-ti creezi lumea . Ca atunci cand erai copil . Era mai usor , si asta doar pentru ca nu aveai prejudecati . Nu luai experienta celorlalti ca experienta definitorie . Nu te comportai ca si cum nu existi . Si acum incepe . Ia o foaie alba si adauga ce culori vrei tu. Fa un plan al vietii tale . Cine esti acum ? Doar acum pentru ca prezentul te defineste . Trecutul a fost si nu te mai reprezinta . Esti in continua schimbare vezi bine , dar timpul e intotdeauna destul . Timpul e infinit si nimeni nu l-ar putea ajunge dar toti l-am putea lua in mana dupa bunul nostru plac . Si incepe sa pui toate culorile si sa desenezi pana cand nu mai poti . Pana cand visele tale s-au marit atat de tare ca au ajuns stelele si luna a parut mica in fata lor . Si traieste-le pana cand simti ca esti in armonie cu tot , ca Universul se invarte in jurul tau . Traieste pana cand iti dai seama ca tu esti important si ca esti perfect ! Nu trebuie sa cauti vreodata perfectiunea , pentru ca o ai deja . Totul este doar o problema de alegere . Alegi sa fi fericit . Alegi sa ai ce iti doresti . Sau alegi ce vrei tu . Ti-am spus totul e dupa tine . Acum poti spune orice . Ca vorbesc fara rost si ca nu intelegi nimic . Ca pentru tine toate astea nu au niciun rost . Dar in final nu conteaza ceea ce am zis , pentru ca daca ai ascultat cu dragoste , ai fost capabil sa vezi adevarul . Cand iubesti totul devine clar , si nu mai poti ascunde nimic . Si acum nu poti spune ca nu ti s-au dat sanse . Ca ai trait fara sa stii . Du-te si aminteste-ti ca totul a inghetat in acest univers pentru tine . Ca ai trait in perfectiune si nu ai fost ranit de nimeni si de nimic . Du-te si vezi daca sentimentul asta ti-a placut atat de tare incat sa-ti acorzi o sansa . Aceea pe care ai avut-o mereu !
